ADA-GIULIA BLOG

Share on Facebook

Obiectivele naturale si cultural istorice din regiunea Transilvania pot fi incluse in trei trasee turistice care sa cuprinda intreg teritoriul transivanean

PRIMUL TRASEU

Cuprinde orasele;Brasov,Sighisoara,Targu Mures,Campia Turzii,Cluj Napoca In cadrul acestui traseu intalnim numeroase obiective naturale precum Muntii Bucegi,Muntii Padurea Craiului,Muntele tampa,Defileul Muresului,Parcul National Apuseni care se remarca prin peisajele deosebite,dar si prin prezenta unui numar impresionant de pesteri,chei,vai si rezervatii printre care:Cheile Zarnesti,Cheile Rasnovului,Pestera Liliecilor,Vulcanii noroiosi de la Baile Homorod ,Rezervatia de bujori de la Zau de Campie,Rezervatia de stejar pufos,Pestera Piatra Ponorului,Pestera Zmeilor,Lacul si statiunea Belis,Fantanele,Cheile Baciului,Cheile Turzii,Saraturile si Ocna Turda

AL DOILEA TRASEU

Cuprinde zonele aferente localitatilor:Gheorghieni,Miercurea Ciuc,Sfantu Gheorghe,Brasov,Fagaras,Sibiu,alba Iulia,Deva Pe parcursul traseului turistii pot admira Cheile Bicazului su Lacul Rosu,Cheile Varghisului si Pestera din Chei,Statiunea Izvorul Muresului,Pestera Valea Cetatii,Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului,Suvara Sasilor de la Talmaciu,Canionul Mihaileni,Golul Alpin al Muntilor Fagaras intre Podragu-Suru,Iezerele Cindrelului,Iezerul Sureanu,Cheile Ampoitei,Rezervatia Stiintifica Gemenele,Apele mezotermale de la Geoagiu-Bai,Dealul Cetatii Deva

AL TREILEA TRASEU

Se intinde de -a lungul oraselor:Petrosani,Hunedoara,Brad,Campeni,Turda,Cluj-Napoca,Reghin,Bistrita Aici se remarca obiectivele:Pestera Zeicului,Pestera Sura Mare,Cheile Jietului,Cheile Ribicioaiei,Cheile Uibarestilor,Statiunea Vata de Jos,Pestera Vanatarile Ponorului,Cheile Rametului,Cheile Intregalde,Cheile Albacului,Cheile Tureniloe,Rezervatia Zoologica Valea Legii,Poiana cu narcise Gurghiu,Piatra Fantanele,Vulcanii Noroiosi La Gloduri,Taul Zanelor

Ada-Giulia M.

Share on Facebook

“Footprint”

Aceasta ciudata formatiune de roci este situata langa Gujarat, India.

Share on Facebook

“Stone Forest”

Poate fi vazuta si din saltelit in Varna , Bulgaria

Share on Facebook

Share on Facebook

“The Old Man of the Mountain “

Ciudatul profil al unui om a fost gasit in White Mountains din New Hampshire

Share on Facebook

“Digul gigantic” Irlanda de Nord

O frumoasa formatiune de pietre ce se pierd in mare, Irlanda de Nord.

Share on Facebook

Share on Facebook

Un zid antic

Aceste roci magnifice au fost gasite in Scotia, in apropierea coastei de est a districtului Caithness.

Share on Facebook

Inima Australiana

Gasite la Ayers Rock, Australia, aceasta eroziune in stanca arata ca o inima rosie.

Share on Facebook

Caramizi, Peru

Aceste roci au fost descoperite in Peru

Share on Facebook

Transilvania -istoria invaluita in mister.

Pentru calatorul interesat de vestigiile medievale bine conservate este ,fara indoiala ,o prima destinatie cultural-turistica.

In acest context ,asezamintele sasesti,taranii si negustorii care au locuit in Transilvania intre sec. XII-XX,au lasat in urma semne inconfundabile.Ei au pus bazele principalelor sapte cetati medievale :Brasov,Sibiu,Sighisoara,Cluj-Napoca,Bistrita,Sebes si Medias .
Zidurile exterioare,turnurile,bastioanele,podurile,scarile,stradutele inguste,piatetele,cladirile publice si civile,bisericile,erau ridicate in scopul protejarii locuitorilor cetatii,contra deselor asedii ale tatarilor si turcilor din Evul Mediu .
Ca o modalitate efectiva de aparare,pe care o regasim si in cadrul satelor ,in localitatile sasesti se utilizeaza fortificarea bisericilor ,formula arhitecturala care acum este considerata ca fiind unica in Europa.Desi sasii au utilizat tehnici similare in cetatile medievale de pe intregul continent,peste 200 de biserici taranesti fortificate in stil specific sasesc au rezistat timpului si pot fi vizitate in Transilvania ,fiind total diferite de celelalte.

Ada- Giulia M.

Share on Facebook

“Capul Indianului”- Colorado Rockies

Acest chip uimitor in piatra rosie pare a fi chipul unui indian si poate fi gasit in Colorado Rockies.

Share on Facebook

Mostenire naturala unica,munti inalti,o mare diversitate de specii si habitate,peisaje rurale traditionale,fac din Transilvania unul din cele mai frumoase spatii romanesti imbogatite cu resurse naturale de mare valoare,paduri,nenumarate frumuseti si atractii turistice

Transilvania,provincie cuprinsa in curbura Carpatilor,este zona de confluenta a mai multor culturi si civilizatii,este un spatiu de multiculturalitate,de intretaiere a civilizatiilor ,dar cu un evident specific romanesc .Este un loc de convietuire a mai multor grupuri etnice distincte romani,maghiari,rromi,sasi,sarbi,un loc in care ,inj ciuda componentelor demografice eterogene,dintotdeauna au existat relatii interetnice stabile.
Ada-Giulia M.

Share on Facebook

“Dead Man – Sleeping Giant ” –

Aceasta formatie de roci este situata in apropierde de Insula Blasket, in largul coastelor Irlandei

Share on Facebook

Comuna Fîrdea – Brainul Mare – Cabana ,,Capriorul”

Marcaj: banda albastra

Distanta: 13 km

Durata: 4½ ore

Caracteristici: traseu usor, poteca si drum de padure; diferenta de nivel: 700 m Posibilitati de acces: din DN 68 A, de la comuna Traian Vuia spre Surducul Mic, 13 km pe drum asfaltat pîna în comuna Fîrdea.

Traseul începe din centrul comunei Fîrdea, în locul în care soseaua asfaltata coteste în unghi drept spre sud (spre Hauzesti). Nu exista tabla indicatoare, dar din acest loc se vede pe un stîlp de telegraf primul semn de marcaj, pe strada neasfaltata, în continuarea soselei pe care am venit dinspre Surducul Mic. Dupa 400 m traversam valea Moasei, afluent al vaii Gladna, si în curînd iesim din comuna. Aici, în dreapta , un indicator cu mentiunea ,,Cabana Capriorul 3,30 ore” marcheaza începutul potecii spre cabana. Urcam pe versantul din dreapta drumului printr-o poiana cu pomi rari. Dupa circa 200 m ajungem într-o taietura de padure în care cresc arbusti de stejar, mesteacan , mai rar salcîm si ienuperi. Aici poteca devine clara, drumul vechi pe care îl urmareste fiind sapat adînc de ape. Marcajul este foarte anevoios, practic lipscste. Pe alocuri drumul se desface în mai multe ramuri care dupa un timp se unesc iar în apropierea crestei principale spre care ne îndreptam. Pe masura ce urcam pe piciorul de deal dintre valea Gladnei si valea Moasei, în spatele nostru se deschide o priveliste din ce în ce mai cuprinzatoare asupra lacului de acumulare Firdea, asupra comunei de la picioarele noastre si asupra extremitatii nord-vestice a reliefului muntos din masivul Poiana Rusca, care se profileaza în spatele lacului sub forma unei ghirlande de dealuri înalte, împadurite. Dupa 1 km de urcus, taietura de padure se termina, panta devine lina si piciorul de deal se îngusteaza. Pe pomi se zareste iar marcajul, banda albastra care de aici înainte ne va însoti continuu pîna la destinatie. Dupa circa 300 m ajungem în culmea principala care separa bazinul vaii Hauzesti de cel al vaii Rozalia (Atentie la marcaj la parcurgerea în sens invers a traseului! Nu exista indicator unde poteca paraseste culmea principala). Drumul continua fara denivelari circa 700 m spre sud, printr-o poiana îngusta presarata cu ienuperi ce ating înaltimi pîna la 3 m. Din aceasta poiana, care invita la un popas dupa urcus (în mijlocul ei, pe un stejar tînar citim inscriptia “loc pentru popas”), se zaresc din cînd în cînd culmea împadurita a muntelui Gomila Mare în prim plan si culmea Brainului Mic în planul al doilea. Dupa ce trecem de o padurice de mesteacan, drumul intra în padure si începe sa urce spre Gomila Mare. La sfîrsitul unui urcus lin si continuu de 1,7 km, pe un drum prin padure batrîna de fag si stejar, ajungem într-o zona defrisata pe coasta vestica a culmii, presarata cu mure. In fata noastra se înalta Brainul Mic, pîna la care mai avem de parcurs 500 m, ultima portiune de urcus pieptis. Datorita taieturii mentionate, de pe vîrful Brainul Mic (746 m) se deschide o perspectiva minunata asupra partii de vest a Muntilor Poiana Rusca. Spre apus se ridica în partea opusa a bazinului vaii Hauzesti vîrful Plaiului, din care vedem desprinzîndu-se spre nord coama vestica a masivului pîna la Magura Surduc, care strajuieste deasupra lacului Fîrdea si defileului vaii Glanda de la Surduc. Inspre sud-vest se disting taietura sinuoasa si adînca a vaii Nadragului si înaltimile din sudul regiunii. La poalele muntilor Poiana Rusca se deschide depresiunea Caransebesului, în spatele careia se profileaza în zare dealurile Buziasului si Muntii Semenic. Din Brainul Mic coborîm cîteva sute de metri spre o sa larga, în dreptul careia se termina zona defrisata. Poteca continua prin padure, indicata de un marcaj des. Dupa 1,5 km ajungem în saua din fata Brainului Mare. Vîrful nu se vede din cauza padurii. De aici poteca urca sinuos circa 200 m, pentru a continua pe curba de nivel de pe coasta nordica a culmii, cu scopul de a evita urcusul abrupt spre vîrful Brainul Mare (874 m), care, fiind împadurit, nu ofera o priveliste deosebita. Traseul continua spre vest urmarind pe o distanta de 2 km ondulatiile largi ale culmii împadurite, pîna în zona înalta din care se desprinde spre nord culmea care desparte bazinul vaii Rosalia de cel al vaii Gladna. De aici traseul marcat se îndreapta spre sud-est, urmînd în lungul culmii principale un drum de padure, pentru a ajunge dupa 2,5 km în zona plata de sub vîrful Daia. In continuare, drumul ocoleste la nord, pe curba de nivel, vîrful Daia (945 m) si ajunge dupa 800 m în saua plata dintre vîrful Daia si Dîmbul cu Fier. Aici întîlnim marcajele care vin de la Nadrag, Pades si Luncani. Din acest loc un drum carosabil ne conduce la cabana “Capriorul”, care se afla la 200 m spre sud, pe o culme secundara.

Share on Facebook

Curcubeul si taramul zanelor

Un peisaj deosebit din centrul Turciei

Share on Facebook

Salar de Uyuni, Bolivia

Este una dintre imaginile iconice ale Boliviei – un desert masiv de sare in mijlocului Altiplano (n.r. platoul inalt din Muntii Anzi Cordilieri). Desertul, exterm de intins, reflecata razele soarelui in asa fel incat formeaza iluzia unei oglinde in care se reflecta cerul. In desert se afla mai multe lacuri de culori ciudate produse de depozitele de minerale din zona.

Share on Facebook

Wulingyan Hunan,  China

Minunea geologica este formata din peste 3.000 de carsturi de piata de var. Peisajul este impanzit de cascade dramatice si unele dintre cele mai mari pesteri in piata de var din Asia.

Share on Facebook

Padurea de stanci, China

Shilin, termenul chinezesc pentru padure de roci, este un exemplu impresionant de topografie carstica. Rocile sunt de fapt piatra de var erodata de apa. Este cunoscut inca de pe timpul dinastiei Ming, ca prima minune a lumii.

Share on Facebook

Bushcraft ACIN
Tabara in supravietuire

Taberele de supravieţuire au o tentă de aventură şi descoperire a resurselor care se află în mediul înconjurător, animalele prezente în zonele montane, rolul lor şi mai ales interacţiunea dintre om şi mediul înconjurător şi nu în ultimul rând descoperirii de sine şi modul în care fiecare individ se poate descurca doar cu ce îi oferă natura.

Cand iti alegi un loc pentru o tabara de supravietuire vei avea in vedere:

*sa fie langa un curs de apa
*sa ai lemne si arbusti pentru realizarea unui adapost improvizat
*sa ai lemne pentru foc
*in zona sa fie animale mici pentru a putea fi capturate si consumate
*sa existe izvoare pentru consumul de apa
*in zona sa fie plante salbatice si fructe de padure comestibile
*zona sa fie ferita de animale salbatice mari:ursi;lupi,rasi etc.
* să permită prevenirea surprizelor; să vezi, să auzi şi să fii bine văzut;
*să nu fie expus căderilor de pietre sau avalanşe;
* să ofere o protecţie naturală împotriva vântului, curentului, frigului şi umidităţii, pe contrapante sau în căldările munţilor. Versanţii preferabili sunt cei expuşi spre sud, iar zona cea mai caldă a acestora se află între mijlocul şi pătrimea lor superioară;
*să aibă o suprafaţă netedă şi orizontală pe care să se poată instala cortul sau amenaja culcuşurile, cu o mică terasă la intrare; să nu dea posibilitatea alunecării obiectelor la vale;
* să nu fie pe fundul unei văi (chiar secată sau uscată), căci poate veni apa, inundaţia sau torentul;
* apropierea de sursele de lemne şi apă: din păcate aceste resurse nu stau de obicei împreună, aşa că va trebui să alegi, să faci un compromis. Apropierea de lemne e mai importantă.

NU face tabăra în apropiere de:

* o culme, o creastă, un vârf, o culme golaşă de deal sau de munte (coboară, aşează tabăra pe faţa apărată de vânt);

* trecători, defileuri, depresiuni, creste sau şei (expuse în cea mai mare parte a timpului la vânt);

* fundul văilor sau căldările adânci (e umed; noaptea e mai frig şi îngheaţă);

* zone lipsite de vegetaţie – nu reţin căldura solului, încălzindu-se repede în cazul expunerii la soare şi răcindu-se brusc când acesta apune;

* la baza pantelor foarte înclinate, a culoarelor şi pereţilor sfărâmicioşi lângă versanţii de pe care se scurge sau se adună apa, zăpada sau pietrele;

* sub o streaşină sau cornişă de zăpadă, acolo unde poate cădea o avalanşă de zăpadă, pietre sau stânci;

* o terasă de pe pantă (sol umed);

* urme sau poteci de animale, care duc spre apă;

* prea aproape de apă, de râu (pericol de insecte şi inundaţie bruscă; sunetul apei poate acoperi alte zgomote care indică pericolul sau apropierea salvatorilor);

* lângă un copac izolat (atrage trăsnetul);

* lângă cuiburi de insecte, albine, viespi;

* sub crengi uscate (pot să se rupă şi să cadă la vânt puternic). Dacă faci drumeţie cu cortul, alege un loc:

- la cel puţin 50 m. de apă sau de drum, potecă;

- care a mai fost folosit de alţi turişti;

Totul despre tabara de supravietuire

La munte se găseşte rar un loc ideal pentru instalarea adăpostului. Totuşi, pădurea şi zona de lângă liziera acesteia asigură protecţia contra vântului, a frigului, a precipitaţiilor şi a căderilor de pietre şi oferă cele necesare pentru prepararea hranei şi încălzirea adăpostului.

Pe o banchiză (insulă de gheaţă), opreşte-te acolo unde gheaţa este mai groasă, sau pe cea mai întinsă insulă, departe de gheaţa subţire şi de coamele de gheaţă (ce apar datorită presiunii de contact la graniţa dintre două insule).

Dacă nu găseşti un acoperiş existent: acţionează, nu te opri.

Construieşte un paravan, oricât de precar, în vale sau pe o pantă. Este puţin probabil ca terenul sau zona să fie chiar aşa de golaşă cum ţi s-a părut la o primă privire. Amenajează-1 lucrând cu faţa la vânt sau cu vântul lateral.

Clădeşte paravanul din pietre. Astupă golurile cu pământ. Sau construieşte un acoperiş din orice fel de materiale: pietre lunguieţe, beţe sau cărămizi. Izolează-te de pământ prin orice mijloc posibil, de exemplu şezând în rucsac sau pe el. Mişcă mereu întregul corp sau părţile corpului care nu intră sub acoperiş.

Cel mai uşor de făcut sunt adăposturile sau acoperişurile laterale, deschise, mai ales dacă porneşti de la o scobitură existentă. În dreptul deschiderii, la gura adăpostului, fă un foc a cărui căldură să fie reflectată spre adăpost de un pietroi, o stâncă, un buştean sau un perete. Poţi imagina multe variante constructive de adăpost deschis. De exemplu folosind beţele şi skiurile. Orice băţ sau creangă poate fi aranjat, legat sau dezvoltat (cu frunziş, zăpadă etc.) până devine un se-miacoperiş, ca un adăpost. Peste schelet pune orice material disponibil – de la o husă la hainele de rezervă. Porneşte legarea şi împletirea frunzelor sau a crengilor scheletului de la bază spre vârf, pentru a obţine şi un efect de suprapunere a foilor (ca la un acoperiş de ţiglă sau şindrilă).

În prima noapte, mai ales dacă nici nu ai mult timp la dispoziţie, nu te apuca să construieşti un adăpost prea mare şi complicat. Mai bine îl vei întări şi dezvolta a doua zi.

Într-o groapă naturală. Şanţurile, cornişele din piatră, peşterile, toate pot fi folosite dacă le amenajezi ca să te adăposteşti contra intemperiilor (vezi şi #8.9).

Caută o încăpere uscată, prin care nu curge apa. Ori de-câte ori poţi şi ai timp, măreşte gradul de izolare termică printr-un adaos la paravan, la acoperiş, pardoseală sau pereţi.

Într-o peşteră, culcuşurile se vor amenaja la partea superioară, către tavan, acolo unde nu circulă curenţi de aer rece. Este recomandabil să ardă permanent un foc deschis din lemne uscate de esenţă tare, care nu fac prea mult fum. Înainte de a te instala în peşteră verifică dacă sunt şerpi veninoşi (vipere) sau alte vieţuitoare.

Surplombele şi scorburile mici pot fi folosite pentru adăpostire, după ce le închidem la partea superioară.

Este foarte bun adăpostul făcut într-o scobitură de la partea inferioară a unei stânci mari. Acest acoperiş natural poate fi îmbunătăţit prin construirea unui perete sau paravan din pietre şi bolovani mari. Golurile dintre pietrele peretelui se etanşează prin umplere cu crengi, pungi de plastic, sticle goale , pământ, noroi sau zăpadă.

Lângă copaci pot fi goluri care oferă multe posibilităţi de adăpostire. Crengile şi coroana pot constitui acoperişul unui adăpost (fig. 12.1). Îndepărtează zăpada de sub partea inferioară a crengilor, sau lărgeşte radial gaura existentă pe care au format-o nămeţii în jurul trunchiului. Adaugă un acoperiş din orice ai la îndemână – crengi, prelată, pelerină.

În timp ce sapi, adună şi lemne pentru foc: ramuri, conuri şi ace de brad uscate sau căzute.

Construieşte un adăpost din zăpadă, pentru că este un material termoizolator natural. Dar, zăpada are caracteristici diferite în diversele regiuni ale globului pământesc! Există zăpadă umedă şi zăpadă rece şi uscată. Dacă temperatura nu este sub 0°C, acoperişul de zăpadă se va topi şi se va prăbuşi peste noapte.

Nu uita că este foarte important să ai ceva pe care să stai {niciodată direct pe zăpadă sau pe pământ!). Când munceşti, scoate-ţi hainele exterioare, pentru ca să nu le uzi cu zăpadă şi transpiraţie.

Nu încerca să construieşti o casă din zăpadă (iglu), căci este o treabă prea complicată. Reţine: un adăpost mic ţine mai cald decât unul mare şi în plus, e mai uşor de construit.

Iată câteva posibilităţi:

a. Vizuina în zăpadă: sapă în zăpadă o groapă simplă. Oricând o poţi extinde cu tunele, camere sau firide. Acoper-o cu blocuri, bulgări sau suluri de zăpadă. Amenajează înăuntru o bancă (fig. 12.2).

b. Bordeiul de zăpadă: necesită cea mai puţină muncă. Sapă un şanţ cu orice unealtă disponibilă sau improvizată: piatră lată, piolet, capac de borcan. Acoperă-1 cu o pelerină, o pânză, crengi sau foaie de plastic, pe marginile căreia pui zăpadă pentru ancorare şi stabilizare .

Dacă vremea este foarte rece şi zăpada foarte tare (urmele paşilor abia se văd) se poate construi un acoperiş tip cort, din blocuri de zăpadă având dimensiunile 0,5x 0,5x 0,15 m (fig. 12.3). Taie şi scoate şi blocurile dintr-o groapă sau şanţ de 1,2 m adâncime şi lung de vreo 2 m – care va deveni partea de jos a adăpostului. Aranjează blocurile să se sprijine unul pe cealalalt, dar decalate, pentru a putea manevra câte un bloc odată. Ca să nu alunece, blocurile trebuie sprijinite jos într-un canal având forma de „L” cu laturile 15×15 cm, pe care-l sapi pe cele 2 laturi ale şanţului principal.

Dacă stratul de zăpadă nu are 1,2 m adâncime, clădeşte nişte ziduri pe marginea şanţului pentru a obţine înălţimea necesară.

c. Pivniţa în zăpadă: este o amenajare mai amplă, pentru 3-4 persoane, care poate fi realizată în cca. 3 ore (fig. 12.4). Dacă e nevoie, se poate mări.

Atenţie: zidurile şi acoperişul trebuie să aibă grosimea minimă 0,6 m pe vreme friguroasă (sub -3° C), altfel se vor surpa.

12.1. Adăpost sub coroana unui copac

12.2. Adăpost – gaură în zăpadă

I2.3. Adăpost – bordei de zăpadă

12.4. Adăpost – pivniţă în zăpadă

Sapă mai întâi o intrare, un tunel orizontal în malul sau pe panta de zăpadă, apoi sapă în sus, lărgind încăperea. Zăpada poate fi săpată şi scoasă sub formă de bulgări sau blocuri. Plafonul încăperii trebuie netezit şi înclinat pentru a nu se forma picături. Clădeşte sau ciopleşte o bancă de forma unui pat, la nivelul tavanului tunelului de intrare, aproape de plafon (unde aerul este cald). Pardoseala se netezeşte prin tasare cu picioarele.

Pentru a evita pierderea de căldură, între corpul omenesc şi sol trebuie interpus un strat termoizolator. O saltea pneumatică sau de burete, crengi, cetină, fân, paie, frunze veştede, crengi înfipte în pământ şi apoi culcate, o banchetă improvizată, un rucsac, ziare (eventual unse, pentru a nu se umezi), sunt tot atâtea straturi cu proprietăţi izolatoare bune.

Ca să te fereşti de frig şi să reduci pierderea de căldură, culcuşul trebuie plasat cât mai sus, iar intrarea în adăpost cât mai jos cu putinţă, ea deschizându-se spre vale.

Întrucât aerul rece şi bioxidul de carbon sunt gaze grele, ele „curg” la fel ca apa. Pentru a le scoate din adăpost trebuie amenajată o aşa-zisă „groapă de frig” -adică un şanţ săpat în jurul culcuşului sau laviţei, cu o scurgere în afara adăpostului (la fel ca pentru scurgerea apei).

Sursa de căldură (lumânare, lampă cu petrol, sobă portativă etc.) trebuie plasată la înălţimea locului de dormit sau deasupra acestuia. Dacă sursa de căldură este aşezată în groapa de frig, căldura se pierde, întrucât aerul încălzit în groapă se ridică, iar cel rece de afară e aspirat în interior. Când aerul din groapa de frig rămâne rece, el acţionează ca un baraj izolant împotriva aerului din exterior.

Încăperea trebuie să fie cât mai mică. Pentru aerisire, acoperişul de zăpadă va fi străpuns de o gaură în care se lasă un băţ. Băţul trebuie mişcat din când în când pentru a desfunda gaura. Nici intrarea nu va fi complet acoperită sau etanşată, tocmai pentru a avea cea de a doua gaură – necesară pentru circulaţia şi împrospătarea aerului.

Foarte important: în pivniţă totul va fi menţinut uscat. Tencuieşte aruncând o bucată mică de zăpadă moale pe orice zonă a plafonului din care începe să pice apă – picurarea trebuie oprită.

Ieşiţi afară cât mai puţin. Marcaţi vizibil atât acoperişul adăpostului – pentru ca oamenii să nu calce din greşeală pe el – cât şi intrarea – pentru ca să poată fi găsită chiar pe viscol sau pe întuneric.

Hainele se usucă cu căldura corpului. Nu lăsa încălţămintea să îngheţe – îm-pacheteaz-o în haine sau într-o pungă de plastic. Şi ţine-o lângă locul unde dormi.

Cât mai puţină bucătărie – trebuie evitat aburul. Menţine gaura de aerisire desfundată. Pentru iluminare foloseşte lanterna. Ţine unealta pentru săpat (orice obiect: capacul de borcan, pioletul etc.) la îndemână, gata s-o foloseşti în cazul unui accident – cum ar fi prăbuşirea acoperişului.

Din gheaţă: dacă ai ajuns pe o banchiză, într-o alternativă fericită ai cale ceva la dispoziţie: zăpadă, gheaţă, o barcă, resturi de avion etc. Gândeşte-te la ideile expuse mai înainte şi improvizează ceva pentru a încropi un adăpost. Orice material poate fi folosit: blocuri de zăpadă, gheaţă, scânduri, table. Dar fii gata să pleci imediat ce insula de gheaţă dă semne că începe să se topească, să se sfarme sau să se scufunde.

Coliba poate fi construită din orice material disponibil: prelată, pungi de plastic, saci, şi cu orice fel de formă: tip cort, acoperiş, hangar etc. Alege ceva care se potriveşte mai bine situaţiei şi scopului tău.

Formele arătate în fig. 12.5 pot fi construite cu orice material disponibil. Coliba indiană (tipi) realizată dintr-o prelată sau alte materiale similare, poate adăposti mai mulţi oameni plus focul central – un excelent mijloc pentru alungarea disperării. Sau cortul fabricat pe un schelet din ramuri de salcie legate sus, în formă de iglu. Acoperă-1 cu câteva straturi din frunziş, pânză sau alte materiale.

12.5. Adăposturi -colibe

12.6. Cort a – bolovan; b – pietricică înfăşurată în pânză; c – strat de iarbă sub bolovan

Cortul: adăpostul semideschis poate fi realizat oricând şi oriunde dintr-o foaie de pânză sau plastic (fig. 12.6) – pe un teren plat, chiar fără alt schelet decât nişte pietre. Orice obiect mai rigid – bulgări, bolovani, beţe, rucsacuri – poate deveni un stâlp pentru cele două capete ale cortului. NU ai nevoie de copaci, pereţi sau stânci. Astupă capetele cortului cu zăpadă, pietre sau frunziş.

Câteva pietre legate de marginea acoperişului îl ţin întins. Le legi cu câte o bucată de şiret, sfoară sau coardă – prinsă de marginea pânzei, prin legarea ei în jurul gâlmei obţinute dintr-o pietricică înfăşurată cu pânză (vezi schiţa).

Construieşte adăpostul în umbra oricărui paravan disponibil (dar sigur!). Dacă ai de-a face cu un vânt sau curent puternic şi nu găseşti un paravan natural, merită să amenajezi tu unul.

Pregătirea locului pe care întinzi cortul se face în funcţie de dimensiunile acestuia, prevăzând şi spaţiul pentru platforma sau locul de intrare, ancore şi beţe de susţinere. Pe teren stâncos, amenajează o platformă netedă, orizontală, uşor ridicată deasupra nivelului terenului din jur. Locul de instalare a cortului pe timp de iarnă se pregăteşte prin săparea şi bătătorirea stratului de zăpadă cu picioarele, până obţii o platformă solidă. Dacă stratul de zăpadă nu este gros, înlătură-1 de pe sol, pentru a evita umezirea cortului.

Cortul trebuie fixat temeinic, ca să poată rezista rafalelor puternice de vânt şi ploaie, sau greutăţii zăpezii. Cortul nu se instalează cu deschiderea şi părţile laterale orientate spre direcţia de unde bate vântul. Dacă sunt mai multe corturi, se vor grupa pentru a fi mai bine protejate împotriva vântului şi frigului.

Ţăruşii de ancorare se bat în pământ înclinaţi la 45° spre exterior, pentru a rezista tracţiunii sforilor, iar acestea se vor întinde periodic, deoarece umiditatea le slăbeşte.

Când staţionarea este mai îndelungată, pereţii laterali ai corturilor se înconjoară cu un zid de pietre, blocuri de zăpadă, crengi împletite, sau se aglomerează cetină, fân şi frunze.

După instalarea cortului, înainte de căderea nopţii, hainele care nu vor fi utilizate peste noapte se adună într-un loc şi se pun la îndemână cele necesare pentru ziua următoare. În plus, pregăteşte: lanterna (lumânarea), primusul (spirtiera), apa de băut (pentru băutura caldă). Îmbrăcămintea pentru dormit trebuie astfel ajustată pe corp încât să nu împiedice circulaţia normală a sângelui.

Scoate obiectele aflate în buzunare ca să nu te jeneze în timpul somnului. Curăţă bocancii de zăpadă, gheaţă sau noroi şi înveleşte-i într-un sac de plastic, pe care îl întroduci în fundul sacului de dormit (pentru uscare). Pe timpul nopţii, poartă o pereche de ciorapi uscaţi şi curaţi, din lână sau bumbac. Nu călca cu bocancii pe pânza sau pe podeaua cortului. Când plouă, evită atingerea acoperişului cortului, pentru a nu porni infiltrarea apei.

Sub locul de dormit se pune o saltea din burete, sau un strat din frunze, iarbă uscată, crengi de brad sau alte materiale.

Într-o construcţie existentă: oriunde în lume, chiar în zonele aparent pustii, se pot găsi tot felul de construcţii întregi sau ruinate: colibe, cabane, prepeleacuri, garduri, stâne, exploatări miniere, sonde, chiar oraşe-fantomă (părăsite).

Dar trebuie să cauţi: de-a lungul râurilor, văilor, în luminişuri, lângă potecile de animale. Toate construcţiile oferă o posibilitate (limitată) de supravieţuire.

Atenţie: folosiţi-le, dar NU le distrugeţi, NU le stricaţi!

Într-un autovehicul – vezi #13.9.

Într-un avion: cabina avionului prăbuşit într-o zonă friguroasă nu este un adăpost, ci un frigider. Carapacea din aluminiu este un conductor termic excelent, aşa că, ieşi repede afară din ea.

Dacă nu găseşti vreun alt adăpost mai bun în apropiere, construieşte unul sub aripa sau coada avionului. Pereţii vor fi făcuţi din blocuri de zăpadă, iar metalic va rămâne doar acoperişul.

Sau, amenajează un cort dintr-o prelată sau o paraşută aruncată peste aripă sau coadă, menţinută în poziţie cu pietroaie, bagaje ori blocuri de gheaţă, aşezate peste marginile pânzei.

Într-o zonă cu clima mai blândă, chiar dacă e frig (de exemplu noaptea în deşert), stai înăuntrul cabinei. Dar găteşte afară din epavă, ca să eviţi asfixierea cu oxid de carbon.
Bushcraft ACIN

Share on Facebook

Share on Facebook

Bushcraft ACIN
FOCUL IN BUSHCRAFTH

In multe situatii de
supravietuire, abilitatea de a face un foc poate face diferenta intre
viata si moarte. Focul poate satisface multe necesitati, cum ar fi:
iti poate da caldura si confort, te ajuta sa gatesti si sa conservi
mincarea, cu ajutorul focului poti purifica apa, steriliza bandaje,
te poti apara de animale, poti semnaliza pozitia in care te afli
pentru ca eventualii salvatori sa te gaseasca mai usor. Focul iti da
curaj. Mintea iti functioneza mai bine. Focul te poate ajuta sa
produci unelte sau arme.
Focul de asemenea poate sa-ti cauzeze
si neplaceri. Se pot produce incendii de padure sau distrugerea
echipamentului atat de necesar in situatii extreme. Monoxidul de
carbon poate fi fatal daca se face focul in interiorul adapostului.
In concluzie focul trebuie supravegheat
in permanenta dearece un lucru bun se poate transforma instantaneu
intr-un dezastru.
Pentru aprinderea focului ai nevoie de
combustibil, oxigen si o sursa de aprindere (bricheta, chibrite, o
scinteie sau flacara). Cand faci focul in conditii extreme trebuie sa
iei in calcul si faptul ca s-ar putea sa nu reusesti sa-l aprinzi din
primele incercari sau vreodata. Nu incerca sa aprinzi focul decat
atunci cand chiar ai nevoie de el; incearca sa aprinzi focul inainte
de lasarea intunericului; pregateste din timp focul si aduna din timp
vreascuri si orice alte materiale care ard, chiar daca sunt ude, se
vor usca la foc. Alege bine locul unde vrei sa faci focul. Inainte de
a face focul tine cont de:
zona in care te afli;
materialele si uneltele pe care le
ai la indemana;
timp: cat timp ai la dispozitie?
nevoie: de ce ai nevoie de foc?
Siguranta: verifica sa fii in
siguranta, sa nu pornesti un incendiu, asta ti-ar cauza si mai multe
probleme.
Cauta un loc uscat care:
este protejat de vant;
este bine pozitionat si nu iti
ameninta adapostul;
concentreaza caldura in directia
dorita de tine;
are rezerve de combustibil (lemn
sau alte materiale).
Pentru a opri raspandirea focului
trebuie sa cureti locul pana ramane numai pamant pe o suprafata in
forma de cerc cu diametrul de cel putin un metru. Daca iti permite
timpul construieste o vatra din pietre sau busteni. Te va ajuta sa
directionezi caldura in directia dorita, va reduce scanteile care
zboara din foc, te poate ajuta la sprijinirea vaselor pentru gatit.
Ai grija cand alegi pietrele, daca sunt poroase cand se incalzesc ar
putea exploda. Poti verifica pietrele prin lovire si daca suna a gol
nu le folosi.
Daca te afli intr-o zona acoperita de
zapada pentru a face focul trebuie sa cureti zona si sa ajungi cat
mai aproape de pamant. Pentru a nu avea surprize foloseste lemne
verzi pentru a face o baza pentru focul tau. Pune-le unul langa
celalalt. Foloseste mai multe randuri. Pune lemnele din al doilea
strat perpendicular pe primul. Pe aceasta baza poti face focul fara
probleme.
Bushcraft ACIN

Share on Facebook

Formatiunea geologica Danxia, China

Fenomenul geologic poate fi vazut in mai multe parti din China. Imaginea de mai sus este facuta in Zhangye, in provincia Gansu. Danxia, care inseamna “nor rosiatic” in chineza, este un tip de gresie rosie care s-a erodat in timp, dand nastere unor stanci cu forme ciudate .

Share on Facebook

Copilul vine acasa de la scoala cu un zambet mare pe fata.
Mama:
- Ei bine, dragul meu, pari foarte fericit. Iti place la scoala , nu?
- Vorbesti prostii, mama, ii raspunde copilul. Sa nu confundam mersul la scoala cu intorsul de la scoala!

Share on Facebook